Info utile

Acordarea primului ajutor

 

 ►Stop cardiac: masaj cardiac constând din apasarea cu ambele mâini a cutiei toracice în zona inimii. Frecventa: aprox. 45-60 apasari pe minut. Necesita ajutor medical de urgenta.

 ►Insuficienta respiratorie : (aceasta poate fi insotita si de alte semne exeptând absenta respiratiei: învinetirea buzelor, a unghiilor, culoarea pamântie pe care o capata pielea fetei si a extremitatilor, racirea extremitatilor si încetarea hemoragiei din plagi) se efectueaza respiratie artificiala. Frecventa este de aprox. 18-20 respiratii pe minut.

 ►Hemoragii (scurgerea sângelui din vasele sanguine):

1.       usoare: rana se va trata antiseptic si se va aplica un pansament compresiv care va opri hemoragia; 

2.       puternice (arteriale): ca masura provizorie se apasa artera cu degetul în locul unde ea trece aproape de os. Se aplica deasupra ranii un garou. Se va nota ora exacta a punerii garoului deoarece acesta poate fi mentinut maximum 2 ore, altfel pot aparea cangrene. Transportati imediat pacientul la un punct de prim ajutor (SALVAMONT, spital, etc.)

  ►Raniri: se curata rana cu un tampon de tifon pentru îndepartarea corpurilor straine si se dezinfecteaza cu alcool sau tinctura de iod dupa care se pune o sulfamida (saprosan) sau în lipsa un pansament steril. Acesta trebuie schimbat zilnic pentru aerisirea ranii.

 

 

 

Antrenamentul specific pentru dezvoltarea tehnicii de escalada sportiva acrobatica

 

            Familiile de exercitii prezentate aici ofera un cadru de referinta pentru antrenamentul specific si supun cataratorul unei mari varietati de solicitari. 

            Gruparea exercitiilor este facuta conform celor trei aspecte principale urmatoare: informarea, deplasarea si recuperarea.

Doua sfaturi înainte de a începe: mariti eficienta exercitiilor efectuându-le ca pe niste jocuri, în grup. Nu uitati ca scopul principal al tehnicii în escalada consta în economisirea fortelor.

Relatia informare & depasire
Notiunea de sens de solicitare a prizelor

Elibereaza-ti capul si spatele pentru a putea privi în jur:

     ♣ priveste-ti mereu întâi picioarele, apoi mâinile;

     ♣ întâi urmareste cu privirea cum îti asezi piciorul pe priza si te sprijini pe el, apoi într-o a doua etapa arunca o privire asupra prizei, pune piciorul, apoi verifica;

     ♣ relaxeaza-te: de exemplu scutura-ti bratul atunci când muti mâna de la o priza pe alta.

Modifica-ti echilibrul:

a.) la un semnal, gaseste-ti o pozitie de echilibru numai pe picioare;

b.) sari din stânca în stânca pe grohotis;

c.) catara-te în spirala;

d.) balanseaza-te în fata si în spate;

e.) escaladeaza anumite pasaje fara sa folosesti mâinile;

f.) escaladeaza anumite pasaje folosind o singura mâna.

Largeste-ti câmpul vizual:

a.) nu folosi decât prizele marcate cu creta;

b.) catara-te în diagonala, în zig-zag, în spirala.

 Perfectioneaza-ti relatiile kinestezice:
a.) catara-te cu ochii închisi.

 Învata sa citesti stânca:
a.) pe un pasaj scurt, stabileste-ti un numar dat de prize si realizeaza-l;
b.) în traversare: priza atinsa, priza folosita;
c.) viteza variabila: de la foarte repede la foarte încet.

  Înmulteste-ti posibilitatile de folosire a picioarelor si a tipurilor de priza de mâna:
a.) foloseste numai vârful, numai marginea interna, numai talpa, întâi cu glezna în extensie, apoi în flexie;
b.) încearca sa folosesti picioarele în mod neobisnuit: în chei sau agatând cu vârful;
pune o interdictie asupra folosirii unor anumite tipuri de prize (de exemplu orizontale).

 Învata determinismele mecanice impuse de structurile tipice ale stâncii (surplombe, tavane, etc.)
a.) confrunta-te cu o varietate cât mai mare de pasaje dificile;
b.) analizeaza pozitiile cele cele mai rationale ce corespund fiecare-i structuri.

 Câstiga înaltime la fiecare miscare:
a.) pune sistematic un picior mai sus decât celalalt;
b.) pune sistematic o mâna mai sus decât cealalta.

 Învata sa vezi:
a.) repeta un pasaj suprimând prizele cheie;
b.) realizeaza un pasaj în mai multe moduri diferite;
c.) realizeaza un pasaj de mai multe ori, interzicându-ti câte o priza dupa fiecare reusita.

Largeste-ti spatiul de actiune:

a.) încearca trecerea unor pasaje aruncându-te spre prize îndepartate;

b.) grupare-degrupare completa (alterneaza pozitia ghemuit cu mâinile întinse, cu pozitia complementara: picioarele întinse, mâinile la nivelul umerilor);

c.) urca cât mai sus posibil fara sa schimbi prizele de mâini;

d.) încearca sa gasesti toate pozitiile posibile pentru mâini pastrând doua sau trei puncte fixe.

 Relatia recuperare & deplasare
Notiunea de usurinta în înaintare
Trage mai putin în brate:
a.) catara-te cu palmele în aderenta;
b.) foloseste câte unul, doua degete de la fiecare mâna;
c.) nu folosi prizele aflate mai sus de umeri;
d.) alterneaza pasi mari cu pasi mici.

 Favorizeaza trecerea greutatii corpului de pe un picior pe altul:
a.) catara-te cu picioarele foarte departate;
b.) asociaza fazele de asezare, transfer, împingere, într-o miscare continua.

Foloseste bratele în pozitia cea mai economica, întinse:
a.) încearca traversari cât mai lungi într-o zona fara prize de picioare dar cu prize pentru mâini.

 Memoreaza:
a.) repeta un pasaj pâna la executia fara ezitari.

Recupereaza activ:

a.) repeta pasaje în stare de oboseala;

b.) escaladeaza pasaje dificile contra cronometru.

 Descopera solutii:
a.) insista asupra unui pasaj limita pâna la realizarea lui.

 

Realatia recuperare & informare
Notiunea de punct de odihna

Gaseste puncte de odihna:

a.) gaseste într-un pasaj dat numarul maxim de pozitii în care te poti odihni eliberând bratele, alternând utilizarea lor, folosindu-le în agatare pasiva;

b.) executa de cât mai multe ori fara întrerupere o traversare dus-întors.

 Anticipeaza:
a.) deplaseaza-te fara întrerupere (bazinul sa nu stea pe loc mai mult de o secunda ? doua).

Evita blocarea respiratiei:
a.) vorbeste si descrie gesturile pe care le faci în timp ce te cateri;
b.) respira adânc în pasajele de forta.

 

Codul international de semnalizare pe munte în caz de pericol

 

 Acest cod a fost adoptat de Congresul Uniunii Internationale a Asociatiilor Alpine (U.I.A.A.) tinut la Paris în 1937 si este recomandat a fi cunoscut si folosit, când e cazul, de catre toti turistii din lume care urca pe înaltimile muntilor.
             Semnalele lansate în spatiu sunt: luminoase, vizuale si acustice.
►Semnale luminoase: Noaptea: cu ajutorul lanternei, al unui felinar, foc de tabara, flacara unui primus, prin      acoperirea-descoperirea lor cu un hanorac, patura. Ziua: se pot lansa cu ajutorul unei oglinzi.
►Semnale vizuale: in afara de cele luminoase, care si ele se vad, se pot executa semnale vizuale prin fluturarea, ridicarea unei esarfe sau al oricarui obiect de îmbracaminte.
►Semnale acustice: se lanseaza în spatiu strigate, fluieraturi sau se lovesc obiecte metalice (piolet, bete de cort, ceaun, gamela, plosca, butelie de aragaz, linguri, etc.).
             De retinut: cele 6 semnale, de orice natura ar fi ele, se lanseaza fiecare la 10 secunde, timp de un minut; între grupul de 6 semnale se face o pauza de un minut; semnalul de raspuns: 3 semnale pe minut, apoi un minut pauza. În cazul în care turistul care cere ajutor se afla într-un refugiu alpin sau în vecinatatea lui, el da alarma înaltând imediat fanionul rosu care se afla obligatoriu în dotarea adapostului. Important: cel care se afla în impas trebuie sa continue sa dea semnale pâna ce primeste ajutor. Toate cabanele trebuie sa aiba în dotare trusa medicala si sa constituie în caz de accident puncte de anuntare pentru interventii salvamont.

 
            Cum mergem pe munte
            Pentru ca o excursie pe munte sa fie cât mai placuta si sa ne determine sa revenim trebuiesc respectate unele reguli, mai riguros de catre unii, mai putin strict de altii, functie de cum suntem obisnuiti cu efortul fizic si cu deplasarea în natura.
            Zonele de altitudine prezinta o varietate de atractii. Dar vremea este aici capricioasa uneori, ba poate deveni chiar periculoasa daca nu-i apreciem cu atentie evolutia. Din cauza înaltimii absolute, varietatii terenului si climatului schimbator, toate tentante dar putând uneori sa ne însele estimarile, corpul omenesc se gaseste în conditii fiziologice cu care de obicei nu este confruntat.

            Igiena personala

            Practicarea drumetiei nu este rezervata unei elite dar impune sa avem calitati fizice nedelasate sau sa ne cunoastem bine limitele de efort. Alternante sau succesiuni de urcusuri si coborâsuri pot genera de la stare benefica organismului pâna la oboseala jenanta, dupa felul cum stim sa ne îmbracam, deplasam, hrani si odihni. Caldura, frigul, lumina, presiunea atmosferica ne pot stimula sau stânjeni, organismul acceptându-le sau respingându-le, asta functie si de cât de gros si cu ce fel de materiale suntem îmbracati. Unii sunt caldurosi si nu suporta tesaturile cu continut ridicat de poliester, altii sunt frigurosi si se misca bine doar blindati fiind cu haine.

           Corpul fiind uneori mai lejer îmbracat este expus mai mult razelor solare si poluantilor din aer, pielea putând suferi leziuni neplacute. Recomandari de genul "în caz ca... faceti astfel... " nu pot fi aplicate oricând si de oricine. Sigur însa, ochelarii închisi la culoare obosesc mai putin ochii (pe zapada sau soare) si accentueaza conturul norilor (dar deformeaza culorile florilor...). Pe vânt sau frig puternic s-ar putea sa suportam aplicarea pe fata si mâini a unei creme hidratante.

           Vara, pe caldura, dar nu numai atunci, nu trebuie sa ratam ocazia, mai ales la deplasarile lungi, când facem pauza, sa ne spalam pe picioare; efectul este rapid si surprinzator de convenabil.

Daca stim ca genunchii nu ne tin la coborâre, fie vara, fie iarna, nu trebuie sa lasam acasa batul (betele) de schi (bune vara si ca sa ne aparam de câini).

           Destul de multi dintre cei care merg la munte, cu sac de dormit, fac o greseala usor de evitat: sacul este purtat de obicei în exteriorul rucsacului, neprotejat sau doar învelit într-o folie de plastic. Nu-i suficient! Sacul trebuie pus într-adevar în punga de plastic, cuprinzatoare, dar pe deasupra ei trebuie trasa o husa din pânza, rezistenta la agatare.

           În fine, nu uitati, respiratia pe gura este dezavantajoasa pentru organism si semn ca depasim cu posibilitatile personale dificultatea traseului. Atunci când va odihniti, pe pante, stati întotdeauna cu fata la vale, fie ca lasati sau nu rucsacul din spate.

 
           Vestimentatie
           Ca sa nu caram mult si voluminos, trebuie sa stim cum sa ne ferim hainele de umezeala, cum sa le uscam în timp ce mergem (atunci când e cazul) si - de ce nu? - ce, daca si cum sa spalam seara.
De exemplu, când suntem cu cortul la altitudine, putem lasa noaptea ciorapii prinsi cu un capat sub un bolovan, în albia unui pârâu; de necrezut, apa lucreaza singura si impecabil pâna a doua zi dimineata.
Hainele trebuie sa fie largi sau macar lejere (chiar daca consideram ca nu ne pun silueta în evidenta dupa gustul nostru), sa nu împiedice miscarile. Suprapantalonii de vara, din fâs foarte subtire, trebuie sa fie largi, pentru ca daca s-au udat vântul îi usuca instantaneu; daca sunt strâmti sau ficsi pe picior uscarea lor se face rapind si din energia organismului.
           Suprapantalonii de iarna trebuie de asemenea sa fie largi, pentru ca atunci când se uda de la zapada si efort uscarea lor sa se faca cu cât mai putina caldura de la corp. Este foarte important ca fermoarele de la suprapantalonii de iarna sa se deschida de la sold în jos, doar astfel putând sa reglam eliminarea rapida a transpiratiei si sa pastram picioarele (care înoata prin zapada) etans protejate.
Iarna, mai ales, nu trebuie sa ne fie lene sa tot îmbracam si dezbracam anumite haine. Pentru ca daca urcam pâna când transpiratia ne determina sa scoatem ceva de pe noi, atunci acea haina, pusa acum în rucsac, nu numai ca nu se usuca dar chiar începe, daca temperatura e joasa, sa prinda crusta de gheata. Iarna si primavara, betele de schi ne vor ajuta enorm sa economisim timp si efort; nu trebuie sa împingem în ele, trebuiesc folosite doar la mentinerea echilibrului.
           Hainele impermeabile nu sunt o solutie pentru orice moment si pentru oricine. Trebuie sa stim ce punem pe sub ele, este necesar sa descoperim cât si în ce conditii le putem tine pe noi; pentru ca daca ne-am izolat "total" de exterior s-ar putea sa ne epuizam în propria transpiratie. Este necesar sa descoperim, pentru sezonul rece, care este materialul preferat: lâna, polartecul sau "goretexul" din magazinele noastre. Daca avem multi bani si dorim echipament usor si sigur iarna, dar si în alte perioade mai reci ale anului, hainele si încaltamintea cu goretex original sunt cele mai potrivite.
           Cu capul vom merge mai mult sau mai putin acoperit, functie de vârsta si rezistenta organismului. Sigur este ca trebuie sa avem la noi tot ce este necesar (bentita pentru urechi, caciulita (e), gluga, ochelari) pentru ca vântul si temperatura se pot modifica esential, de asemenea rezistenta noastra pe parcursul unei zile.
Este obligatoriu ca încaltamintea sa fie bine "calcata" înainte de turele lungi pe munte. Bocanci clasici sau din plastic este tot o optiune ce tine de felul fiecaruia dintre noi. Sau, altfel spus, încaltaminte ideala, buna pentru toate turele, unica, pe care sa punem si coltari, sa si schiem, sa si pasim pe vârfuri pe asfalt nu exista.
            La fel de important este sa descoperim ce fel de ciorapi ne sunt agreabili si mai ales cât timp îsi mentin calitatile. Esential este sa constatam si ce lenjerie nu ne diminueaza potentialul biologic natural, preferând, chiar daca uneori sunt urâte, piesele care transfera cel mai bine transpiratia si nu ne tin într-un microcâmp electric creat de miscarile obisnuite (observatie valabila si pentru camasi sau pantaloni). La popasuri, daca ati transpirat, schimbati imediat tricoul ud si cautati, daca vremea permite, sa-l tineti agatat pe rucsac, pentru a se zvânta sau chiar usca.

 
           Alimentatie
           Alt capitol extrem de vast si important pentru care primim sugestii si oferte din toate partile: trebuie sa descoperim ce-i place organismului nostru, ce alimente ne dau satisfactii gustative si senzatia de "satul" ("cu burta plina"), chiar daca raportul energetic nu este cel mai bun; trebuie de asemenea sa aflam care sunt combinatiile alimentare ce, chiar daca ne displac total, "baga energie". Atentie, lista cu ce merge si ce nu merge pentru fiecare se schimba în functie de vârsta, stare generala de antrenament, motivatie, altitudine, sex.
          Sfaturi generale: mese mici, la intervale egale sau adaptate ruperilor de ritm (regula clara este ca ciocolata trece în sânge dupa doua ore de la masticatie iar carnea în patru ore); nu, pe cât se poate, conservelor si zaharului pur; da, atunci când se poate, unei bauturi sau fel de mâncare cald.
          Dar cum caram pâinea? Foarte simplu: o taiem în felii groase si apoi în cuburi, le prajim si le punem în saculeti de pânza. Doar când trebuie neaparat protejam saculetii de pânza cu un învelis de plastic; astfel, vom mânca, în mod surprinzator, câta pâine ne trebuie dar vom cara cu mult mai putin decât daca pâinea ar fi fost neprajita.
          Iarna este mult mai simplu, putem pune în traista aproape orice ne place, frigul ajutând la conservarea hranei. Pentru turele de mai multe zile, vara sau iarna, trebuie un aragaz portabil. Recomandam aragazul în favoarea primusului doar daca butelia este neprotejata de o cutie de plastic; astfel, butelia poate fi tinuta între genunchi în momentele de debut a arderii, când e rece, pentru a receptiona de la noi caldura ce detensioneaza gazul butan. Daca primusul, asa cum am vazut ca se întâmpla de multe ori, scoate mult fum si face flacara mare, este periculos sa-l utilizam în spatii închise; dus în spatiile deschise îsi va diminua mult randamentul. Fie ca sursa de încalzit este butelie sau primus, nu trebuie sa lipseasca capacul ce închide perfect vasul pus la încalzit, iar vasul trebuie sa fie din aluminiu. Se economisesc astfel timp, combustibil, nervi.
         Alimentele pe care le consumam trebuie sa fie alese cu grija. Nu toate ouale sunt proaspete, nu toata ciocolata este la fel de energetica, nu toate brânzeturile sunt facute doar din lapte!
Daca stim cum sa ne îmbracam si sa mâncam transpiram mai putin, caram mai putin, "iesim" mai ieftin. Ce e bun ca aliment pentru cineva, la un moment dat, retineti ca nu este neaparat potrivit si pentru ceilalti.
         Sa mai precizam ca nici apa nu trebuie consumata în cantitati mari o data; un "secret" bine argumentat fiziologic spune ca trebuie sa bei, câte putin, înainte sa-ti fie sete. Iar înainte sa bem lichide la popasuri, asteptati câteva minute sa se linisteasca organismul si apoi, cu înghitituri mici, completati necesarul.

 
         Prognoza meteo
         La noi nu exista buletine publice cu rubrica specializata pentru zona de altitudine; ba, mai grav, predictiile ce urmeaza dupa cuvintele "la munte" sunt de multe ori asocieri din care nu întelegi nimic, ba chiar caraghioase. Într-un fel bate vântul de exemplu, vara, pe Platoul Bucegilor (unde poate sa trasneasca si sa cada grindina), altfel este resimtit "acelasi" vânt la Sinaia, unde lumea poate sa zica mersi ca se dezleaga baierele cerului.
         Se pare ca stirile meteo de la postul de televiziune Euro News (informatie de la Petru Lucian Goja din Baia Mare) redau mai bine starea atmosferica viitoare de deasupra muntilor nostri. Particularitatile locale, modul cum urca si stagneaza norii pe anumiti versanti, daca sunt periculosi sau nu, grosimea si starea stratului de zapada, toate acestea sunt elemente pe care din pacate nu le putem afla decât de la cei care umbla, nu le putem extrapola decât din experienta noastra. Numai ca, retineti, avem acum, din cauza poluarii, deosebiri extraordinare pentru acelasi punct între, sa zicem, ziua de 20 aprilie 1999 si ziua de 20 aprilie 2000, deosebiri care exprimate comparativ pot sa însemne decalaje de 3 - 5 saptamâni!
        De aceea e bine când simtim ca vremea periculoasa se napusteste peste noi sa o tulim scurt spre vai, prin padure. Orice vale (aproape) da în alta mai mare si duce la un drum forestier, apoi la o localitate. Nu pierdem nimic "haladuind" prin padure sau prin locuri nemarcate, dimpotriva, descoperim noi fete ale naturii.

 

    

Cum trimitem un SOS?

 

 Iata intrebarea la care multi dintre noi nu am putea da un raspuns pozitiv. Acest lucru ar trebui sa puna pe ganduri pe ghizi, profesori de sport, organizatori de excursii montane, pe parinti. Pentru ca de cunoasterea sau de necunoasterea acestui amanunt, acolo, in imparatia alpina poate depinde o viata de om sau chiar mai multe!
             Este o mare obligatie sociala si de omenie ca fiecare dintre cei care urca in Carpati sa stie perfect cum se alerteaza, in fata unui pericol, o formatie Salvamont, cabanierii sau alti turisti. Pentru ca de ani de zile a fost stabilit un adevarat cod de alarma pe munte, practicat in toate tarile. Semnalele au fost preluate de la binecunoscutul S.O.S. (initialele cuvintelor din limba engleza SAVE OUR SOULS inseamna "Salvati sufletele noastre") si e bine sa le amintim din nou pentru ca sa le invete si altii.
            Un om sau un grup de oameni aflati pe munte in mare pericol - rataciti, raniti, epuizati, in neputinta de a mai inainta, pana la cea mai apropiata cabana ori localitate, atacati de rauvoitori sau de animale salbatice, surprinsi de o calamitate (foc, inundatie, alunecare de teren, avalansa) - au dreptul sa ceara ajutor lansand alarme dupa codul de semnalizare montana. Devine o obligatie sociala pentru oamenii aflati pe munte sa lanseze si in cazul cand observa ca alti semeni de-ai lor, cabane, refugii sau asezari umane au nevoie de ajutor sau sunt amenintate de pericolele mai sus enumerate.
FOARTE IMPORTANT: Alarma pe munte trebuie data, insa, cu toata seriozitatea si raspunderea cetateneasca si numai in situatii reale de nevoie de ajutor sau in caz de pericol stiut fiind ca o falsa alertare a unor formatii de salvare montana sau a unor organe de stat este pedepsita aspru de lege.

 
            Cum se raspunde la semnalul de ajutor?
            Cand cineva zareste semnalul prin care se solicita ajutor pe munte - cele sase semnale pe minut sau fanionul rosu - este obligat sa raspunda imediat celui care l-a lansat.
Confirmarea ca semnalul de alarma a fost receptionat se face prin remiterea a trei semnale pe minut - acustice, vizuale sau luminoase - fiecare lansate la douazeci de secunde unul de celalalt.
Cel care cere ajutor trebuie sa continue sa dea semnale pana cei ce vin sa-l ajute ajung langa el, in acest fel accidentatul putand fi usor de reperat de salvatori, caci adeseori s-a intamplat ca cel ce a receptionat cererea de ajutor, si a dat raspunsul de receptionare, s-a grabit spre cabana cea mai apropiata si a cazut el insusi victima grabei, sau n-a stiut sa arate cu precizie unde a vazut chemarea, iar legatura cu accidentatul s-a pierdut.
FOARTE IMPORTANT: cel care a receptionat semnalul de chemare in ajutor este obligat - dupa ce a raspuns celui care l-a lansat - sa alerteze imediat cea mai apropiata cabana, statie meteorologica, orice alta unitate care ar putea transmite mai departe alarma sau sa anunte grupurile cele mai apropiate de turisti care la randul lor trebuie sa alerteze formatiile SALVAMONT sau, daca este cazul, vanatorii de munte.

 

 

Echipamentul speologic

 

Echipamentul individual	Echipamentul colectiv
Casca de protectie	Corzi si cordeline
Sursele de lumina	Carabiniere si verigi rapide
Centuri	Pitoane pentru stinca
Vesta	Pitoane autoforante cu expansiune
Ham	Platforma, catargul de escalada si scara speologica
Lonje si bucle
Scarita de escalada
Dispozitive pentru coborarea pe coarda
Coboratoare cu frinare limitata
Coboratoare cu frinare reglabila
Dispozitive pentru urcare pe coarda (blocatoare)
Banana

 

 

 I. Echipamentul individual

             Pentru explorarea unei pesteri este bine sa se dispuna de un echipament suplu, usor si durabil care sa asigure un minim de confort, pentru ca e bine de stiut ca durata unei explorari si rezultatele obtinute depind de acest lucru. Deci se va utiliza o lenjerie de corp din bumbac, lana sau polar, acestea avand proprietati izolante, se usuca repede si asigura schimbul de aer dintre organism si mediu. Peste acestea se va avea un combinezon speologic, dintr-o singura bucata (bluza + pantalon), care se va inchide cu un fermoar protejat. Acest combinezon trebuie sa fie confectionat dintr-un material foarte rezistent, putand fi impermeabil sau nu. Cizmele de cauciuc nu trebuie sa lipseasca ele fiind o adevarata protectie impotriva umezelii. Talpa daca este dura si cu un relief pronuntat asigura o aderenta buna pe roca, iar inaltimea este bine sa fie pana sub genunchi. Pentru pesterile strabatute de rauri subterane se folosesc costune confectionate din neopren. Grosimea si numarul pieselor de imbracaminte va depinde de ritmul propus in care se va parcurge pestera precum si temperatura pesterii. Orice exagerare in plus sau in minus va fi in detrimentul speologului. De mare utilitate in situati dificile este folia de supravietuire, o folie din material plastic de dimensiunea 2.20 m X 1.40 m, care instalata deasupra corpului CU FATA ARGINTIE SPRE INTERIOR in momente de repaus sau oboseala acuta, cand poate aparea pericolul hipotermiei, evita pierderile de caldura, izoland speologul de aerul umed si rece din pestera. Avind un volum redus si o greutate derizorie acest acesoriu nu are voie sa lipseasca din casca nici carui speolog (se poate transporta intre calota castii de protectie si benzile de absortie a socului).

 1.1. Casca de protectie

              Este evidenta necesitatea protejarii capului intr-o tura speologica, fiind numeroase pericole: obstacole la inaltime mica, riscul alunecarii urmat de o cadere dar mai ales caderi de pietre. Pentru a se avea mai multa libertate si mai multa mobitate, pe casca se vor monta sursele de lunina.

              Exista numeroase modele de casti de la cele utilizate in constructii pana la cele fabricate de anumite firme straine special pentru speologie, ori care dintre ele putand fi folosite, dar toate trebuie sa raspunda la urmatoarele necesitati: sa aiba rezistenta buna la perforare, sa absoarba cat mai bine socurile, sa fie rezistenta la flacara si sa nu acopere urechile.

              Pentru a asigura o tinuta cata mai buna a casti pe cap, cureaua de fixare a acesteia sub barbie nu va fi simpla ci in forma de “Y”, cu doua puncte de fixare pe fiecare laterala a calotei.

 1.2. Sursele de lumina

             Fara o sursa de lumina accesul in pestera nu este posibil, de calitatea acestei surse depinde foarte mult securitatea speologului. Sursele corespunzatoare de lumina in subteran sunt cele alimentate electric sau cele pe baza de acetilena, iar formula in care se folosesc ambele sunt cele mai indicate deoarece calitatile lor devenind complementare.

             Pentru a nu avea mainile ocupate lampa de carbit se va purta la brau, acetilena fiind condusa la eclerajul de pe casca prin intermediul unui furtun. Acest furtun trebuie sa fie dintr-un material rezistent la caldura si sa nu se sugrume usor, punandu-ne in situati neplacute de a ramane fara lumina. Atat eclerajul cat si reflectorul electric se vor monta in partea anterioara a castii, in timp ce bateria sau acumulatorul in partea posterioara. In toate turele este bine ca speologul sa aibe la el carbit si bateri de rezerva si mai ales o lanterna de rezerva.

            Echipati cu casca, salopeta, cizme de cauciuc si surse de lumina se pot parcurge pesteri simple, accesibile. Cele mai multe probleme apar la intilnirea obstacolelor verticale, precum puturile, hornurile, cascadele cu apa sau saritoarele. Acestea pot fi depasite cu un surplus de echipament, care este prezentat in cele ce urmeaza.

  1.3. Centuri

              Orice explorare pe verticala corzii presupune folosirea obligatorie a centurilor, termen generic care defineste ansamblul de chingi si accesorii dispuse in jurul corpului. Chingile tesute plat sau tubular din fire de poliamida sau poliester vor avea latimea de 4 – 5 cm la cele de baza.

 1.3.1. Centura de piept – Vesta

             Vesta are rolul de a mentine corpul in apropierea corzii, pasrtrand aceasta pozitie si in cazul unor caderi neprevazute. Din multitudinea de modele utilizate cea mai comoda si eficienta este centura in forma de opt.

 1.3.2. Centura sezutului – Hamul

             Hamul dispus in jurul coapselor si a taliei trebuie sa preia toata greutatea corpului in orice situatie in care speologul este suspendat in coarda. Este dificil a se recomanda un model de ham care sa corespunda oricarui speolog indiferent de talie, greutate, temperament, dar cu toate acestea sunt indicate modelele cu prindere pe demi-rond. Contrar unor afirmati potrivit carora hamul trebuie pus doar in momentul utilizarii imediate, acesta imbracat, si bine ajustat, chiar de la inceputul unei explorari odata cu restul echipamentului va mentine combinezonul intr-o pozitie care va oferi o mai mare libertate de miscare si poate fi atasat la coarda in orice moment.

            Daca intre ham si vesta se ataseaza un blocator se va realiza o centura adecvata pentru urcare pe coarda cu ajutorul blocatoarelor.

  1.4. Lonje si bucle

              In cursul actiunilor de parcurgere pe verticala exista numeroase situatii in care, pentru efectuarea unor manevre cu coarda sau cu restul echipamentului, trebuie realizata o pozitie sigura si relativ comoda (autoasigurarea). Pentru aceasta se va folosi o bucata de coarda dinamica cu grosimea mai mare de 9 innodata la capete cu nodul “opt”. Racordate la ham prin veriga rapida (demi-rond), capetele libere a lonjelor, prevazute cu carabiniere fara siguranta, pot fi cuplate de la caz la caz, pe coarda, la un piton, sustinand perfect greutatea corpului. Anumite firme de echipament sportiv au creat lonje din chinga cusuta, acestea avand avantajul ca sunt mai mici ca volum nemaiexistand cele trei noduri opt.

             Pentru parcurgerea pe coarda a unei verticale este necesara o pedala, care se va atasa la blcatorul de mana. Aceasta pedala poate fi confectionata si din chinga lata de 3 cm.

  1.5. Scarita de escalada

              Aceste scarite se folosesc pentru depasirea unor obstacole verticale sau chiar surplombate, fiind necesare in pereti lipsiti de prize. Scarita de escalada permite speologului sa stea comod timp indelungat la inaltime, timp necesar pentru baterea unui spit sau a unui piton. Aceste scarite se confectioneaza din cordelina innodata si 3–4 trepte rigide sau din chinga cusuta. Desi mai grele cele cu trepte rigide sunt mai practice. Pentru o recuperare mai usoara a scaritei dupa depasirea ei carabiniera din partea superioara poate fi inlocuita cu un carlig de forma aparte (carligul Fiffii), legat de ham cu o cordelina subtire (3mm).

 1.6. Dispozitive pentru coborarea pe coarda

             Alpinistii au inventat si perfectionat diferite metode de coborare pe coarda, denumite generic rapel, metode care presupun exercitarea unei frecari intre coarda si corpul uman sau intre coarda si diverse accesorii. Speologii au preluat initial aceste metode, apoi nemultumiti de inconvenientele lor, si-au creat proprile lor dispozitive de coborare, cunoscute sub numele de coboratoare. Confectionate din oteluri speciale sau aliaje usoare, acestea inlatura orice frecare pe corp si asigura o securitate maxima cu un efort minim.

 1.6.1. Coboratoare cu franare limitata

             Viteza de coborare in rapel va depinde de greutatea speologului si a corzii de sub coborator precum si de unghiul care se poate regla in functie de necesitati. Astfel un speolog de 70 kg va cobori mai incet decat unul de 85 kg pe aceeasi coarda, cu acelesi dispozitiv, dar amandoi vor trebui sa-si regleze viteza in functie de greutatea proprie. Viteza va creste progresiv pe masura ce coarda ramasa este mai usoara.

              Pentru a se efectua un rapel in conditi de siguranta coboratoarele trebuie folosite cu o carabiniera suplimentara (“de frana”). Destul de recent au fost confectionate coboratoare autoblocane care scapate de sub control se blocheaza brusc pe coarda. De precizat ca exista modele care se blocheaza numai la eliberarea manetei, si modele care se blocheaza si la eliberarea manetei si la o strangere puternica in mana. Daca speologul intra in panica el va strange instinctiv parghia de blocare din dorinta de a se opri relizand o coborare mai rapida in cazul primului model. Din acest motiv primul model este indicat sa fie folosit doar de speologii experimentati.

 1.6.2. Coboratoare cu franare reglabila

             La aceste modele de coboratoare frecarea depinde de numarul de treceri ale corzii prin dispozitiv. Viteza de coborare se poate regla indiferent de diametrul corzii sau de greutatea speologului marind sau micsorand numarul de “infasurari” pe dispozitiv.

 1.7. Dispozitive pentru urcare pe coarda (blocatoare)

             Daca rapelul a fost inventat de alpinisti, care au perfectionat si urcarea pe coarda folosind noduri speciale autoblocante, dispozitivele de urcare pot fi revendicate de catre speologi. Necesitatea unor dispozitive care sa inlocuiasca scaritele si nodurile autoblocante a dus la aparitia si perfectionarea unor modele de blocatoare, confectionate din oteluri si aliaje usoare, care au ca principiu de functionare culisarea libera pe coarda (fara sarcina) si blocarea automata in momentul solicitarii lor in sens invers.

Minimului de echipament speologic necesar unei explorari ii corespund doua blocatoare: cel de piept (Croll) si cel de mana (Poignee).

            Daca scopul initial pentru care au fost create era urcarea pe coarda, ulterior s-au descoperit numeroase alte utilizari, cum ar fi: autoasigurarea pe coarda, formarea sistemelor de scrpeti etc.

  1.8. Banana

              Minimului de echipament individual necesar unei explorari i se adauga echipamentul colectiv, hrana, si unele instrumente de lucru, astfel incat se ajunge la o cantitate apreciabila de materiale. Pentru asigurarea unor conditii bune de protectie in timpul transportului se vor folosi saci speologici speciali denumiti banane datorita formei lor alungite.

              Banana trebuie prevazuta cu snur si clapeta de inchidere si bretele confectionate din chinga. Pentru ca o banana sa fie buna trebuie sa fie rezistenta la frecarea cu roca si impermeabila.

  II. Echipamentul colectiv

2.1. Corzi si cordeline

            Cele mai uzuale corzi in spelogie au un miez central (toroane) inconjurat cu o manta de protectie impletita rotund din fibre rasucite. Mantaua asigura 37% din rezistenta corzii, iar miezul 63%. In speologie coarda reprezinta mijlocul principal de urcare sau coborare a unei verticale, fiind indispensabila asigurarii, actiunii de salvare, balustrade, etc. Principalele functii care trebuie sa le indplineasca o coarda sunt rezistenta la sarcina la solicitari repetate si rezistenta la uzura. Calitatea corzilor depinde de elasticitate, flexibilitate si reactia fata de conditiile de mediu. In fuctie de acesti factori putem clasifica corzile in doua mari categorii dinamice si statice.

           Corzile dinamice confectionate din poliamida, au un diametru 9 – 12 mm si o rezistenta 1600 – 3000 kg. Aceste corzi sunt elastice, flexibile, nu putrezesc dar sunt sensibile la frecare cu particule mari. In stare umeda rezistenta lor scade cu 10 – 15%. Fibra de poliamida reactioneaza defavorabil la radiatii ultraviolete, si la acizii care o degradeaza.

           Corzile statice, confectionate din poliester, sunt rezistente, au o flexibitate buna, dar nu sunt elastice. Acestea sunt cele mai indicate in speologie. Ele au un diametru 10 – 11 mm si o rezistenta 2100 – 2600 kg. Rezistenta in stare uda este aproape aceeasi cu cea din starea uscata. Desi sunt putin sensibile la abraziune, intemperi si raze ultraviolete ele sunt sensibile la baze. Pot fi folosite la rapeluri lungi si la urcare cu ajutorul blocatoarelor, mantaua fiind in acest scop cu grosime mai mare si o rezistenta superioara.

Deoarece fibrele sintetice au punctul de topire scazut (170 – 210O C), rapelul cu coboratoare trebuie efectuat cu viteza redusa pentru a nu deteriora mantaua.

De asemenea se va urmari ca in permanenta coarda sa fie ferita de frecari cu muchii taioase, de caderi de pietre sau de flacara de acetilena.

           Este bine de stiut ca praful si argila exercita o uzura lenta dar la fel de daunatoare ca si o utilizare necorespunzatoare. Chiar dupa o singura utilizare coarda va fi scoasa din uz daca se observa deteriorari la mantaua de protectie sau la toroane, sau daca s-au produs doua caderi in ea.

De cate ori este necesar corzile se vor spala cu atentie si se vor usca numai la umbra.

Copii mai firave a corzilor sunt cordelinele cu un diametru variind de la 3 mm la 8,5 mm sunt foarte utile in cursul unei explorari: noduri de autoasigurare, de urcare pe coarda, legarea unor piese de echipament, bucle (pedale) pentru blocatoare etc.

           In tabelul de mai jos este prezentata rezistenta minima a cordelinelor si corzilor noi cu si fara nod.

 

DIAMETRUL	REZISTENTA MINIMA
	FARA NOD	CU NOD
4 mm	circa 320 kg	circa 160 kg
5 mm	circa 500 kg	circa 250 kg
6 mm	circa 720 kg	circa 360 kg
7 mm	circa 980 kg	circa 490 kg
8 mm	circa 1280 kg	circa 640 kg
9 mm	circa 1400 kg	circa 700 kg
10 mm	circa 1800 kg	circa 900 kg
11 mm	Circa 2200 kg	circa 1100 kg

             Rezistentele buclelor depind si de modul in care sunt confectionate si innodate, deci ele vor fi folosite selectiv, tinand cont de solicitarea la care urmeaza sa fie supuse.

 2.2. Carabiniere si verigi rapide

             Numeroase necesitati de ancorare a corzilor, de cuplare a unor piese de echipament intre ele sau pe coarda se rezolva usor si in deplina siguranta cu ajutorul unor inele metalice confectionate din oteluri superioare sau aliaje usoare, denumite carabiniere si verigi rapide. Prezentarea tuturor modelelor, formelor, a detalilor constructive este o actiune hazardata si in mare parte inutila caci modele noi apar de la luna la luna.

Indiferent de forma, toate carabinierele sunt prevazute cu o clapeta mobila, care la randul ei poate avea sau nu un sistem de blocare sub forma de mufa filetata sau culisanta. Se recomanda ca fiind cele mai indicate speologiei, carabinierele simetrice prevazute cu sisteme de siguranta, doar pentru lonje cele fara siguranta.

Ca rezistente minime se admit in speologie carabinierele care sa reziste la 650 kg in axul transersal si 2200 kg in axul longitudinal.

            La realizarea oricarui montaj cu ajutorul carabinierelor se vor evita situatiile in care acestea pot fi solicitate transversal sau se exercita presiuni pe clapeta.

Prin inlaturarea clapetei si inlocuirea scesteia cu o mufa filetata s-a obtinut veriga rapida. Forma dreptunghiulara (delta) este utila la ancorari, forma semirotunda la inchiderea hamului (centura sezutului) si atasarea dispozitivelor de urcare, coborare, iar forma ovala la actiuni de asigurare si autoasigurare.

 2.3. Pitoane pentru stanca

            Atunci cand peretii subterani sunt lipsitii de asperitati (prize) pe care sa le putem folosi pentru urcare, coborare, lame de fier sau otel, batute in fisuri, denumite pitoane ne asigura o inaintare certa. Confectionate in forme si dimensiuni diferite adaptate pentru fisuri verticale, oblice sau orizontale, pitoanele pot fi de siguranta sau de progresie. Pitoanele universale au urechea in care se introduce carabiniera rasucita fata de lama cu 45O sau 90O, fapt care le face apte de a fi folosite atat in fisurile verticale cat si in cele orizontale.
Pitoanele de rapel au un inel rezistent prin care se poate introduce coarda (direct) fara a mai fi necesara o carabiniera. Inelele pot fi folosite si la alte forme de pitoane.
            Confectionarea pitoanelor se realizeaza astazi din materiale diferite, avand lame late, semirotunde, conice, in forma de U, V sau Z; toate acestea pot fi scurte, lungi, medi, extra-lungi sau extra-medi.
            Spre deosebire de fisurile de la exterior, permanent activate de agenti modelatori, fisurile din subteran au tendinta de a se umple cu argila si mai ales cu milioane de cristale de calcit. Aparent deschisa, dornica sa primeasca un piton, fisura se blocheaza dupa catva milimetri sau, dimpotrivs, se largeste foarte mult. Geniul inventiv al omului a gasit rezolvari si pentru aceste situati: au aparut pitoanele cu expansiune, penele si excentricele de intepenire.

 2.4. Pitoane autoforante cu expansiune

             Chiar mai mult decat peretii cu fisuri inchise sau prea largi, peretii netezi, bine lustruiti de curgerea apei, au constituit un obstacol serios, aparent insurmontabil pentru speologi. Aparent, caci arma cu care au fost invinsi a aparut rapid: cu ajutorul unei freze batuta cu lovituri usoare de ciocan si rotita permanent, se perforeaza o gaura cilindrica de 3 cm adancime in care se introduce apoi un cilindru de otel prevazut la un capat cu o gaura filetata, iar in capatul opus cu un orificiu cilindric despicat in cruce in care patrunde un corp metalic in forma de con cilindric. Prin batai fortate corpul conic dilata baza cilindrului, blocandul temeinic in gaura.

             Daca initial freza era o piesa separata, in prezent fiecare cilindru (spit) este in acelasi timp si freza, fiind folosit cu ajutorul unui maner auxiliar (tamponor).

Pentru situatiile in care roca este friabila se poate folosi un spit cu dubla expansiune cu o lungime si un diametru majorate.

             Cu ajutorul unor suruburi potrivite (dimensiune, rezistenta) se fixeaza de spit placutele de ancorare.

Deoarece piesele esentiale din arsenalul de lupta al speologului au dimensiuni modeste si pot fi cu usurinta ratacite, este bine ca speologul sa aiba o “trusa de spituri” in care sa-si pastreze spiturile, conurile, cheia, tamponorul si ciocanul.

 2.5. Platforma, catargul de escalada si scara speologica

             Daca accesorile speologului in explorare, prezentate anterior, desi numeroase, au un gabarit si o greutate reduse, platforma si catargul folosite in situatii deosebite, sunt mai grele si mult mai voluminoase. Cu ajutorul platformei de escalada, peretii verticali sau chiar surplombati pot fi urcati destul de repede. Urcarea se face din spit in spit, intr-o pozitie comoda care solicita un efort fizic redus.

             Unele obstacole subterane care nu depasesc inaltimea de 8-10 metri, cum sunt cascadele sau pragurile pot fi urcate rapid cu ajutorul catagului de escalada, confectionat din aliaje usoare (module de 1,5 – 2,5 m, care se imbina). Amplasat astfel incit varful catargului sa depaseasca partea superioara a obstcolului si ancorat solid cu corzi sau cabluri, in virful sau se cupleaza o coarda sau o scara speologica pe care se va putea urca cu usurinta, evitand astfel dificultatile unei catarari directe.

            Scara speologica, astazi supla, realizata din cablu de otel (f 2 – 3 mm) si fusteie din duraluminiu, modulata in tronsoane de 10 metri, neglijata pe nedrept de adeptii explorarilor acrobatice, este de neinlocuit in rezolvarea unor traversari cu balustrade, punti suspendate, verticale scurte intre puturi, actiuni de salvare etc.

 

 

 HOTARARE  nr. 77 din 23 ianuarie 2003

Privind instituirea unor masuri pentru prevenirea accidentelor montane si organizarea activitatii de salvare în munti

 

             In temeiul art. 107 alin. (1) din Constitutie si al art. 33 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 755/2001, cu modificarile ulterioare, Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

 

►CAPITOLUL I

Organizarea activitatii de salvare in munti

Art. 1 - Activitatea de salvare in munti cuprinde patrularea preventiva, asigurarea permanentei la punctele si refugiile SALVAMONT, cautarea persoanei disparute, acordarea primului ajutor medical in caz de accidentare si transportarea accidentatului sau a bolnavului la prima unitate sanitara. Aceasta activitate este desfasurata de salvatori montani.

 Art. 2 - Consiliile judetene in a caror raza administrativ-teritoriala se afla trasee montane si/sau partii de schi organizeaza servicii publice judetene SALVAMONT care coordoneaza activitatea de prevenire a accidentelor montane si de salvare in munti a persoanelor accidentate si a bolnavilor.

Art. 3 - Serviciul public judetean SALVAMONT are urmatoarele atributii principale:
a) coordoneaza din punct de vedere administrativ si organizatoric activitatea de salvare montana in judet;
b) propune omologarea sau desfiintarea unor trasee montane;
c) coordoneaza si supravegheaza activitatea de amenajare, intretinere si reabilitare a traseelor montane din judet;
d) asigura preluarea apelurilor de urgenta privind accidentele montane si transmiterea acestora la sefii de formatie SALVAMONT sau la inlocuitorii acestora;
e) asigura permanenta la punctele si refugiile SALVAMONT;
f) verifica indeplinirea obligatiilor prevazute la art. 39;
g) organizeaza activitatea de pregatire profesionala a salvatorilor montani in judet;
h) indeplineste orice alte atributii legate de activitatea de salvare montana prevazute de legislatia in vigoare sau stabilite prin hotarare a consiliului judetean.

Art. 4 - In localitatile pe teritoriul carora exista trasee turistice montane si/sau partii de schi consiliile locale pot organiza, in conditiile legii, servicii publice locale SALVAMONT.

Art. 5 - Serviciul public local SALVAMONT are urmatoarele atributii principale:

a) coordoneaza din punct de vedere administrativ si organizatoric activitatea de salvare montana la nivel local;

b) verifica indeplinirea obligatiilor prevazute la art. 39;

c) angajeaza, conform prevederilor art. 7, formatiile necesare de salvatori montani;

d) asigura participarea salvatorilor montani, angajati in conditiile art. 7 lit. a), la formele de pregatire profesionala organizate de Asociatia Nationala a Salvatorilor Montani din Romania;

e) colaboreaza cu serviciul public judetean SALVAMONT;

f) indeplineste orice alte atributii in ceea ce priveste salvarea montana prevazute de legislatia in vigoare sau stabilite prin hotarare a consiliului judetean si, respectiv, local.

Art. 6 - In situatia in care la nivelul localitatilor pe teritoriul carora exista trasee montane si/sau partii de schi consiliile locale nu organizeaza servicii publice locale SALVAMONT, atributiile prevazute la art. 5 lit. a)-d) se indeplinesc de serviciul public judetean SALVAMONT.

Art. 7 - Serviciul public judetean sau local SALVAMONT isi constituie formatiile astfel:

a) prin incheierea de contracte de munca, contracte de colaborare sau contracte de voluntariat cu fiecare salvator montan, in baza legislatiei in vigoare;

b) prin incheierea de contracte civile de prestari de servicii cu societati civile profesionale de salvatori montani sau cu organizatii neguvernamentale care au ca scop salvarea montana si care pun la dispozitie intreaga echipa sau echipele necesare activitatii de salvare montana.

Art. 8 - Formatia de salvare montana este alcatuita din minimum 6 membri salvatori montani.

Art. 9 - Numarul formatiilor SALVAMONT este stabilit prin hotarare a consiliului judetean sau local, dupa caz, cu consultarea Asociatiei Nationale a Salvatorilor Montani din Romania, in functie de caracteristicile zonei montane, de afluenta turistilor, schiorilor si alpinistilor in zona montana respectiva.

Art. 10 - Formatia de salvare montana are urmatoarele atributii principale:

a) deplasarea de urgenta la locul solicitat, salvarea accidentatului sau a bolnavului, acordarea primului ajutor medical si transportarea acestuia la locul stabilit, pentru a fi preluat de personalul medical de specialitate;

b) patrularea preventiva in zonele montane cu flux turistic mare, grad de periculozitate ridicat si in statiunile turistice montane de practicare intensiva a sporturilor de iarna; 

c) orice alte sarcini la care s-a obligat prin clauzele contractului in baza caruia a fost angajata.

Art. 11 - (1) Fiecare formatie de salvare montana este condusa de un sef de formatie ales de membrii acesteia. Seful formatiei are sarcina de a organiza activitatea de patrulare, de a mobiliza formatia pentru interventie in timpul cel mai scurt, de a asigura coordonarea activitatii de interventie si de a asigura instruirea permanenta a formatiei.

(2) Seful formatiei de salvare montana isi numeste inlocuitorii care preiau atributiile acestuia in cazul indisponibilitatii titularului.

Art. 12 - Formatia de salvare montana este dotata de catre consiliul judetean sau local, dupa caz, cu materiale de interventie, salvare si transport al accidentatului sau al bolnavului, conform baremurilor prevazute in anexa nr. 1. 

Baremurile pot fi suplimentate prin decizie a Asociatiei Nationale a Salvatorilor Montani din Romania. Conducatorul formatiei SALVAMONT raspunde de folosirea si de pastrarea acestor materiale.

Art. 13 - (1) Fiecare membru al formatiei SALVAMONT este dotat cu echipament si trusa de prim ajutor, conform baremurilor prevazute la anexa nr. 1.

(2) Pentru acordarea asistentei medicale de urgenta la locul accidentului, membrii formatiilor SALVAMONT vor efectua o perioada de instruire la nivelul serviciilor de ambulanta judetene sau al unitatilor de primire a urgentelor din cadrul spitalelor judetene.

Art. 14 - Insemnele, legitimatiile si culorile distinctive ale echipamentelor membrilor echipelor SALVAMONT sunt unice pe intregul teritoriu al Romaniei si se stabilesc de catre Asociatia Nationala a Salvatorilor Montani din Romania. Folosirea acestor insemne de catre persoane neautorizate constituie infractiune si se pedepseste conform legislatiei in vigoare.

Art. 15 - La actiunile de patrulare preventiva sau la interventiile cu un grad redus de complexitate pot participa ca voluntari si persoane care nu au calitatea de salvator montan, cu acordul sefului formatiei de salvare montana, care va tine o evidenta a acestora.

Art. 16 - (1) Finantarea serviciilor publice judetene sau locale SALVAMONT, inclusiv dotarea si echiparea cabanelor cu aparatura, instrumente si materiale necesare desfasurarii activitatii, se face din bugetele proprii ale judetelor sau din bugetele locale, dupa caz.

(2) Nominalizarea cabanelor care trebuie echipate si dotate se face prin hotarare a consiliului judetean sau local, dupa caz, cu consultarea Asociatiei Nationale a Salvatorilor Montani din Romania.

Art. 17 - (1) Serviciile medicale de urgenta furnizate de formatiile SALVAMONT cu personal medical autorizat se subcontracteaza cu serviciile de ambulanta.

(2) In cazul accidentelor in munti formatiile SALVAMONT apeleaza serviciul de ambulanta care are obligatia de a prelua de la acesta accidentatii care necesita spitalizare.

Art. 18 - Membrii formatiilor de salvare montana, care au incheiat contracte de colaborare si de voluntariat si care participa la activitatile de prevenire a accidentelor, de patrulare preventiva, salvare, pregatire si perfectionare, pot fi scosi de la locul de munca pe durata desfasurarii acestora, prin negociere intre consiliile judetene sau locale, dupa caz, si unitatile/institutiile unde aceste persoane isi desfasoara activitatea. Pentru perioada respectiva membrii echipelor SALVAMONT beneficiaza de salariul mediu pe economie si de mentinerea calitatii de persoana incadrata cu contract individual de munca la unitatile/institutiile unde aceste persoane isi desfasoara activitatea.

Art. 19 - (1) Fiecare membru al formatiei SALVAMONT primeste, pe perioada activitatii de patrulare, precum si de salvare in munti constand in cautarea, acordarea primului ajutor medical si transportul accidentatului, o indemnizatie de periculozitate care se stabileste prin hotarare a consiliului judetean sau local, in raport cu riscurile si cu conditiile naturale specifice, precum si cheltuielile de cazare si transport.

(2) Pe perioada participarii la activitatile prevazute la alin. (1), precum si la formele de pregatire profesionala a salvatorilor montani, acestia beneficiaza de o indemnizatie de hrana echivalenta cu baremul de hrana al sportivilor de performanta.

Art. 20 - Agentii economici din turism asigura echipelor SALVAMONT prioritate la utilizarea mijloacelor de transport pe cablu si a serviciilor de cazare si alimentatie pe perioada in care acestea sunt in actiuni de patrulare preventiva si de salvare in munti.

Art. 21 - (1) Serviciile publice SALVAMONT beneficiaza de o frecventa radio de urgenta nationala, care este pusa la dispozitie in mod gratuit, precum si de o pereche de frecvente de lucru pe repetor pentru probleme de organizare si cooperare in munti, care sunt asigurate, de asemenea, gratuit.

(2) Refugiile si bazele SALVAMONT trebuie sa fie dotate cu statii de radioemisie fixe.

Art. 22 - (1) Membrii formatiilor de salvare montana incheie asigurari pentru raspundere civila profesionala, de viata sau pentru accidente.

(2) Contravaloarea primelor de asigurare a salvatorilor montani angajati in conditiile art. 7 lit. a) este achitata de consiliile locale sau de consiliile judetene, dupa caz.

(3) Contravaloarea primelor de asigurare a salvatorilor montani angajati in conditiile art. 7 lit. b) este achitata de persoana juridica angajatoare a acestora.

Art. 23 - (1) Asociatia Nationala a Salvatorilor Montani din Romania are, in domeniul prevenirii accidentelor montane si organizarii activitatii de salvare in munti, urmatoarele atributii:

a) coordoneaza din punct de vedere tehnic activitatea de salvare montana din intreaga tara, avand dreptul de a emite norme tehnice obligatorii in activitatea de salvare montana;

b) organizeaza examenul de atestare in profesia de salvator montan;

c) organizeaza formele de pregatire profesionala a salvatorilor montani;

d) organizeaza examenele de atestare periodica a salvatorilor montani;

e) confera si ridica dreptul de libera practica in profesia de salvator montan;

f) aplica sanctiuni disciplinare membrilor sai;

g) organizeaza echipe speciale de salvatori montani;

h) indeplineste orice alte atributii prevazute de statutul sau.

(2) Asociatia Nationala a Salvatorilor Montani din Romania este recunoscuta ca asociatie de utilitate publica.

Art. 24 - Poate deveni salvator montan orice persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a) are varsta de cel putin 18 ani;

b) nu are antecedente penale;

c) are o stare de sanatate corespunzatoare confirmata prin fisa medicala;

d) a parcurs formele de pregatire profesionala si a efectuat un stagiu de aspirantura, stabilite de Asociatia Nationala a Salvatorilor Montani din Romania;

e) are o conduita demna si morala;

f) a promovat examenul de atestare in profesie organizat de Asociatia Nationala a Salvatorilor Montani din Romania.

Art. 25 - (1) Salvatorii montani au obligatia de a participa la intervale stabilite de Asociatia Nationala a Salvatorilor Montani din Romania la examene de reconfirmare a dreptului de libera practica in profesia de salvator montan.

(2) Neparticiparea sau nepromovarea examenelor prevazute la alin. (1) duce la pierderea dreptului de libera practica in profesia de salvator montan.

Art. 26 - Asociatia Nationala a Salvatorilor Montani din Romania stabileste prin norme proprii si alte situatii care determina pierderea dreptului de libera practica in profesia de salvator montan.

 

►CAPITOLUL II

Prevenirea accidentelor montane

 

SECTIUNEA 1

Amenajarea, omologarea si intretinerea traseelor turistice montane

Art. 27 - Traseul turistic montan trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) sa prezinte interes si sa faca legatura intre doua sau mai multe obiective;

b) sa fie accesibil atat vara, cat si iarna, scop in care se vor evita, atat cat este posibil, versantii sau crestele expuse la viscole ori la curenti puternici de aer. In conditii speciale de altitudine sau de teren accidentat traseul turistic montan va fi recomandat numai vara;

c) sa evite zonele favorabile producerii avalanselor de zapada, alunecarilor de teren sau caderilor masive de pietre;

d) sa nu necesite construirea prea multor amenajari - podete, balustrade, trepte - si sa permita imbunatatirea potecii - largirea ei, acoperirea portiunilor surpate -, fara cheltuieli mari;

e) sa nu traverseze zone intinse de grohotisuri sau de mlastini.

Art. 28 - Criteriile de clasificare a traseelor turistice montane sunt prevazute in anexa nr. 2.

Art. 29 - In functie de desfasurarea pe teren a traseelor turistice montane se folosesc urmatoarele sisteme de marcaje:

a) marcaje in grup, care au, initial, un parcurs comun, dupa care semnele se ramifica succesiv pe diferite trasee;

b) marcaje centrifugale, cu semne care se despart chiar de la pornire pe trasee diferite;

c) marcaje in circuit, care au acelasi punct de plecare si de sosire;

d) marcaje cu ax comun, care au un traseu principal, numit si magistrala, in general traseu de creasta, din care se ramifica sau catre care se dirijeaza mai multe trasee secundare;

e) marcaje pentru traseele dus-intors.

Art. 30 - Pentru marcarea traseelor turistice montane si pentru asigurarea uniformitatii si respectarii inscriptionarii internationale se utilizeaza semnele prevazute in anexa nr. 3.

Art. 31 - Indicatoarele de trasee turistice montane sunt cele prevazute in anexa nr. 4.

Art. 32 - Documentatiile pentru amenajarea traseelor turistice montane noi si pentru modificarea traseelor existente se intocmesc de catre consiliile judetene sau locale, dupa caz, si de Asociatia Nationala a Salvatorilor Montani din Romania si cuprind:

a) date de baza - traseul, unitatea montana, judetul sau judetele in a caror raza se afla traseul;

b) date privind executia si intretinerea marcajului si a traseului;

c) harta traseului la una dintre scarile: 1:50.000, 1:25.000 sau 1:20.000.

Art. 33 - Omologarea traseelor turistice montane se face de Ministerul Turismului, conform legislatiei in vigoare, in baza documentatiilor prevazute la art. 32 si la initiativa consiliului judetean sau local, dupa caz, in a carui raza se afla traseul si a Asociatiei Nationale a Salvatorilor Montani din Romania.

Art. 34 - Conditiile materiale si financiare necesare lucrarilor de amenajare si intretinere a traseelor turistice montane se asigura de consiliile judetene si/sau locale sub a caror autoritate functioneaza serviciul public SALVAMONT.

Art. 35 - Pentru intretinerea traseelor turistice montane sunt obligatorii urmatoarele lucrari:

a) periodic se curata, se repara si se imbunatatesc potecile, taluzurile, sectoarele protejate de balustrade, treptele, cablurile si lanturile de sprijin, copertinele si puntile peste ape si se inlatura toate obstacolele care bareaza trecerea;

b) in fiecare primavara se completeaza si se inlocuiesc stalpii, sagetile, indicatoarele, inscriptionarile si semnele de marcaj deteriorate, distruse sau descompletate;

c) stalpii de marcaj din zonele de avalanse se schimba pe teren ferit, iar marcajul se inlocuieste pe aceste portiuni cu semne pe sol, acolo unde este posibil.

 

SECTIUNEA a 2-a

Masuri de prevenire a accidentelor montane

Art. 36 - Pentru adapostirea persoanelor aflate in dificultate, surprinse de schimbari meteorologice bruste in zone montane izolate, departe de cabane, se construiesc, se amenajeaza sau se reamenajeaza refugii.

Art. 37 - Lucrarile de amenajare, precum si de construire a refugiilor, a bazelor SALVAMONT si a punctelor sanitare SALVAMONT se executa de catre consiliile judetene si locale in a caror raza administrativ-teritoriala se afla, sub directa supraveghere a serviciului SALVAMONT.

Art. 38 - Fondurile necesare pentru amenajarea si intretinerea traseelor turistice montane, precum si pentru construirea refugiilor, a bazelor SALVAMONT si a punctelor sanitare SALVAMONT se asigura din bugetele proprii ale judetelor si din bugetele locale.

Art. 39 - Persoanele fizice sau juridice care administreaza cabane montane, nominalizate potrivit prevederilor art. 16 alin. (2), au urmatoarele obligatii principale:

a) sa doteze cabanele, cu finantarea potrivit prevederilor art. 16 alin. (1), cu: semnalizatoare luminoase pentru orientarea turistilor in timpul noptii si in conditii meteorologice care prezinta pericol de accidentare; post telefonic fix sau mobil si statie de emisie-receptie radio; mijloace de avertizare sonore la cabanele de creasta, care vor fi folosite in mod intermitent pentru orientarea turistilor in timpul unor conditii meteorologice deosebite, precum si ca semnal de alarma in caz de accidente, semnal stabilit conventional intre cabanieri, echipele SALVAMONT, unitatile din apropiere ale Ministerului Apararii Nationale si Ministerului de Interne si statiile meteorologice; materiale, instrumente si medicamente prevazute in anexa nr. 1, pentru cabane;

b) sa monteze la cabane panouri cu traseele din zona, diferite pentru sezonul de vara si pentru cel de iarna, cu marcarea distinctiva a portiunilor periculoase si a refugiilor care pot fi folosite;

c) sa intocmeasca registrul de trafic al turistilor la cabana;

d) sa afiseze zilnic buletinul meteorologic;

e) sa informeze turistii asupra celor mai convenabile cai de acces, in functie de conditiile meteorologice ale zilei.

Art. 40 - Persoanele fizice sau juridice care organizeaza actiuni turistice in munti au urmatoarele obligatii principale:

a) sa utilizeze ghizi montani calificati, dotati cu mijloace de comunicatie (telefon mobil, statie radio de comunicatie) capabile sa asigure legatura cu punctele de alarmare a formatiilor SALVAMONT;

b) sa informeze turistii asupra conditiilor meteorologice ale zilei;

c) sa recomande turistilor echipamentul necesar pentru parcurgerea traseului turistic montan;

d) sa utilizeze variantele de trasee turistice montane adecvate componentei grupului si conditiilor meteorologice.

 

►CAPITOLUL III

Raspunderi si sanctiuni

 Art. 41 - (1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:

a) neorganizarea de catre consiliile judetene, care au zone montane in raza administrativ-teritoriala, a serviciilor publice SALVAMONT;

b) neefectuarea de catre consiliile judetene sau consiliile locale, dupa caz, a lucrarilor de amenajare si intretinere a traseelor turistice montane;

c) neasigurarea formatiilor SALVAMONT si a cabanelor nominalizate cu baremurile minime de materiale, medicamente, instrumente si dispozitive prevazute in prezenta hotarare;

d) nerespectarea de catre agentii economici si persoanele fizice a obligatiilor prevazute la art. 39 si 40.

(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza astfel:

a) cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, faptele prevazute la lit. a) si b);

b) cu amenda de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei, faptele prevazute la lit. c) si d).

(3) Amenzile se aplica si persoanelor juridice.

(4) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de personalul anume imputernicit al Ministerului Turismului.

(5) Contraventiilor prevazute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare.

 

►CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

 Art. 42 - Anexele nr. 1-4 fac parte integranta din prezenta hotarare.

Art. 43 - Ministerul Sanatatii si Familiei asigura, prin directiile judetene de sanatate publica, convocarea si instruirea anuala a cabanierilor nominalizati potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) si a ghizilor montani pentru acordarea primului ajutor medical si folosirea medicamentelor din dotarea cabanelor turistice.

Art. 44 - (1) Prezenta hotarare intra in vigoare la 90 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(2) Pe aceeasi data se abroga Hotararea Guvernului nr. 1.269/1996 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea accidentelor turistice si organizarea activitatii de salvare in munti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 320 din 2 decembrie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

 

ANEXA Nr. 1

 BAREMURI de dotare a membrilor echipelor SALVAMONT si a cabanelor cu instrumentar medical, medicamente, materiale sanitare si cu materiale pentru interventie, salvare si transport al bolnavilor si turistilor accidentati in zona montana:

 1. Baremul de dotare a fiecarui membru al formatiei SALVAMONT cu echipament individual si materiale necesare pentru interventie, salvare si transport al bolnavilor si turistilor accidentati in zona montana:

- bocanci tip alpin: a) de iarna; b) de vara;

- costum alpin (pantalon de vara, bluza de vara, pelerina de ploaie, pantalon de iarna, bluza vatuita, sosete de lana, suprapantalon, vesta vatuita, parazapezi, hanorac impermeabil);

- bocanci de schi;

- costum de schi;

- caciulita de schi;

- manusi de protectie;

- schiuri complete (schiuri, bete de schi, legaturi alpine, legaturi de tura, piei de foca);

- ochelari de protectie;

- casca de protectie;

- vesta de siguranta;

- coltari;

- piolet;

- rucsac;

- aparatura de emisie-receptie radio;

- telefon mobil;

- binoclu;

- trusa medicala individuala;

- lanterna cu baterii;

- briceag.

2. Baremul de dotare cu instrumentar sanitar de prim ajutor, cu materiale sanitare si cu medicamente a trusei individuale de prim ajutor medical a fiecarui membru al formatiei SALVAMONT:

A. Instrumentar medical de prim ajutor:

- pipeta 2 buc.

- foarfece drept 1 buc.

- pensa Kocher 1 buc.

- pensa Pean dreapta 1 buc.

- pipa Guedel 1 buc.

- atela cervicala

- atele Krammer de diferite marimi, atele gonflabile sau alte materiale pentru imobilizari de fracturi, seturi 4 buc.

- "batista salvatorului" sau alte dispozitive ajutatoare pentru respiratia gura la gura 1 buc.

- cutie din metal - 20/12 cm 1 buc.

- coliere 2 buc.

B. Materiale sanitare:

- apa oxigenata 200 gr

- alcool sanitar 200 gr

- alcool iodat 5% 200 gr

- comprese sterile, cutii 2 buc.

- fesi 5/8 4 buc.

- fesi 10/10 4 buc.

- vata medicinala 200 gr

- garou 1 m

- role de leucoplast 1 buc.

- pansament cu rivanol 2 pachete

- pansament individual 2 buc.

- tifon 1 m

- manusi

- manusi chirurgicale

- folie izolanta, tip Sirius, pentru protejarea accidentatului 1 buc.

- solutii perfuzabile

C. Medicamente:

- algocalmin tablete 20 buc.

- aspirina tablete 20 buc.

- bioxiteracor spray 1 flacon

- colir oftalmologic antiseptic 1 flacon

- nor spray 1 flacon

- paracetamol tablete 20 buc.

- unguent cu antibiotice 1 tub

- scobutil 20 tablete

- codeinfosfat 10 tablete

- decongestionant nazal 1 flacon

- loperamid 10 tablete

- metoclopramid 10 tablete

- carbune medicinal 10 tablete

- proculin picaturi 1 flacon

- saprosan pulvis 1 flacon

- musetel (plicuri) 1 flacon

- nitroglicerina 1 flacon

- trombina uscata 1 flacon

3. Baremul minim de dotare a echipei SALVAMONT cu echipament si materiale pentru interventie, salvare si transport al bolnavilor si turistilor accidentati in zona montana:

- akija (targa pentru transport iarna) 2 buc.

- targa cu roti 2 buc.

- targi speciale 2 buc.

- dispozitive de transport in abrupt 2 buc.

- troliu 1 buc.

- sonde avalanse 10 buc.

- corzi alpine diferite 4 buc. x 80 m

- carabiniere 40 buc.

- cordeline diferite 4 buc. x 50 m

- aparatura de iluminat 2 buc.

- aparatura pentru avertizare 1 buc.

- aparatura de cautare in avalansa 1 buc.

- saci de dormit 6 buc.

- saltele izopren 6 buc.

- corturi 2 buc.

- surse de incalzire (primusuri) 2 buc.

- caini de cautare 1

- mijloace de transport auto specifice (scutere de zapada, ambulanta, masina de teren), optional 1 buc.

- ciocane alpinism 2 buc.

- pitoane diferite 40 buc.

In functie de complexitatea zonei de activitate, la aceasta dotare generala se adauga si alte materiale specifice, conform normelor emise de Asociatia Nationala a Salvatorilor Montani din Romania.

4. Baremul de dotare a cabanelor cu instrumentar medical de prim ajutor, cu materiale sanitare si cu medicamentele care se acorda gratuit accidentatilor sau bolnavilor:

A. Instrumentar medical de prim ajutor:

- pipeta 1 buc.

- foarfece drept 1 buc.

- pensa Kocher 1 buc.

- pensa Pean dreapta 1 buc.

- pipa Guedel 1 buc.

- atele Krammer de diferite marimi, atele gonflabile sau alte materiale pentru imobilizari fracturi, seturi 4 buc.

- "batista salvatorului" sau alte dispozitive ajutatoare pentru respiratia gura la gura 1 buc.

- cutie din metal - 20/12 cm 1 buc.

- coliere 2 buc.

B. Materiale sanitare:

- apa oxigenata 200 gr

- alcool sanitar 200 gr

- alcool iodat 5% 200 gr

- comprese sterile, cutii 2 buc.

- fesi 5/8 4 buc.

- fesi 10/10 4 buc.

- vata medicinala 200 gr

- garou 1 m

- role de leucoplast 1 buc.

- pansament cu rivanol 2 pachete

- pansament individual 2 buc.

- tifon 1 m

C. Medicamente:

- algocalmin fiole 5 buc.

- algocalmin tablete 20 buc.

- aspirina tablete 20 buc.

- bioxiteracor spray 1 flacon

- colir oftalmologic antiseptic 2 flacoane

- nor spray 1 flacon

- tetraciclina unguent 1 tub

- unguent cu antibiotice 1 tub

- saprosan pulvis 1 flacon

- musetel (plicuri) 1 punga

- nitroglicerina 1 flacon

- dicarbocalm 1 cutie

- antinevralgice 20 tablete

- talazol 1 flacon

- clorocalcin 1 flacon

- bixtonim 2 flacoane

- piramidon 30 tablete

- emetiral tablete 1 flacon

- revulsin 1 tub

- ramnolax 2 flacoane

- carbune medicinal 1 cutie

- paracetamol 20 tablete

- codeina fosfatica 1 flacon

- scobutil 1 flacon

- ulcerotrat 20 tablete

- loperamid 20 tablete

- furazolidon 2 flacoane

- romergan 10 tablete

- diazepam 10 tablete

- laxative comprimate 10 tablete

- hiposerpil 10 comprimate

- miofilin 10 tablete

- milfidipin 10 tablete

- propanolol 10 tablete

- ampicilina 40 capsule

- biseptol 20 tablete

- metoclopramid 4 fiole

- papaverina 4 fiole

- scobutil compus 4 fiole

- fortral 2 fiole

- atropina 2 fiole

- dogoxin 2 fiole

- furosemid 2 fiole

- adrenalina 3 fiole

- efedrina 5% 3 fiole

- cofeina 4 fiole

- miofilin 4 fiole

- calciu bromat 2 fiole

- xilina 2% 6 fiole

- hemisuc de H 10 fiole

- diazepam 2 fiole

- hidrocortizon acetat 4 fiole

- glucoza 33% 4 fiole

- adrenostazin 4 fiole

- venostat 4 fiole

- ser antiviperin 2 fiole

- anatoxina tetanica 4 fiole

- talc 10 plicuri.

5. Baremul de dotare a cabanei cu materiale pentru interventie, salvare si transport al bolnavilor si turistilor accidentati in zona montana:

- corzi alpine 80 m 2 buc.

- sonde avalansa 10 buc.

- akija (targa pentru transport iarna) 1 buc.

- targa alpina pentru vara 2 buc.

- carabiniere 10 buc.

- ciocan alpin 1 buc.

- lanterne 4 buc.

- pitoane diferite 20 buc.

- cordeline - 50 m 2 buc.

- rucsac 1 buc.

ANEXA Nr. 2

CRITERIILE de clasificare a traseelor turistice montane

Criteriile de clasificare a traseelor turistice montane sunt: timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate si nivelul de echipare a turistilor.

a) Timpul de mers se inscrie in fisa tehnica si pe indicatoare, exprimat in ore, fractiuni de ora si, mai rar, in minute si se va calcula astfel:

- pe teren plat si pe pante mici, 4 km/h;

- in urcus, pe poteca amenajata, 350 m diferenta de nivel/h;

- in urcus, pe poteca neamenajata, 250 m diferenta de nivel/h;

- in coborare, pe poteca amenajata, 450 m diferenta de nivel/h;

- in coborare, pe poteca neamenajata, 400 m diferenta de nivel/h.

La o ora de mers se adauga 10 minute necesare odihnei. Distanta in kilometri se utilizeaza in calcul numai pe traseele cu peste 80% de mers pe plat si cu maximum 20% de mers pe panta cu inclinare de maximum 10 grade.

Pentru calcularea distantelor si timpilor de mers se efectueaza masuratori pe teren si pe harta.

b) Sezonalitatea este criteriul pe baza caruia traseele turistice montane se impart in: trasee de primavara si de toamna, trasee de vara si trasee de iarna.

c) Gradul de dificultate este criteriul pe baza caruia traseele turistice montane se impart in:

- trasee cu grad mic de dificultate, cu urmatoarele caracteristici: durata traseului - 3-6 ore; diferenta de nivel - 300-700 m; efort fizic moderat, care nu necesita pregatire fizica speciala;

- trasee cu grad mediu de dificultate, cu urmatoarele caracteristici: durata traseului - 4-8 ore; diferenta de nivel - 500-1.000 m; efort fizic sustinut numai pe unele etape ale traseului, care necesita o conditie fizica si orientare bune;

- trasee cu grad mare de dificultate, cu urmatoarele caracteristici: durata traseului - 5-9 ore; diferenta de nivel - 800-1.500 m; efort fizic continuu si intens, care necesita o foarte buna conditie fizica si antrenament inainte de abordarea traseului.

d) Nivelul de echipare solicitat drumetilor este criteriul pe baza caruia traseele turistice montane se impart in:

- trasee care nu necesita echipament special pentru parcurgerea lui; acest tip de traseu se desfasoara pe poteci amenajate, drumuri forestiere si nu prezinta portiuni accidentate;

- trasee care necesita echipament de drumetie de complexitate medie; acest tip de traseu se desfasoara pe poteci cu portiuni accidentate, grohotisuri, pante alunecoase cu grad de inclinare mediu;

- trasee care necesita echipament de drumetie special si complex; acest tip de trasee se desfasoara pe poteci accidentate, putin conturate si/sau pe portiuni fara poteca, cu pante abrupte care necesita uneori ajutorul mainilor pentru ascensiune.

 

ANEXA Nr. 3

SEMNELE utilizate pentru marcarea traseelor turistice montane si conditiile de detaliu tehnic pe care acestea trebuie sa le indeplineasca pentru asigurarea uniformitatii si respectarii inscriptionarii internationale

 Pentru marcarea traseelor turistice montane se utilizeaza urmatoarele semne:

a) banda verticala - pe fond alb - pentru marcarea traseelor principale, numite si magistrale, care sunt, de regula, trasee de creasta;

b) crucea cu brate egale - pe fond alb - pentru marcarea traseelor de legatura;

c) triunghiul echilateral - pe fond alb - si punctul intr-un cerc - pe fond alb - pentru marcarea traseelor secundare;

d) punctul cu cercuri duble de culoare alba si rosie pentru traseele dus-intors.

Culorile pentru semnele de marcaj sunt: rosu, galben si albastru, obligatoriu pe fond alb.

Pentru asigurarea uniformitatii si respectarii inscriptionarii internationale semnele de marcaj vor indeplini urmatoarele conditii de detaliu tehnic:

a) se vor incadra intr-un patrulater imaginar cu laturile de 16-20 cm;

b) benzile de culoare vor avea o latime de 6 cm, iar cele de culoare alba, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);

c) triunghiul cu miezul de culoare va avea laturile de 10 cm, iar banda de culoare alba, de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);

d) punctul de culoare va avea diametrul de 10 cm, iar banda de culoare alba, o latime de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);

e) crucea de culoare va avea cele doua benzi perpendiculare de 3 cm, iar banda de culoare alba, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);

f) semnele de marcaj se vor aplica in ambele sensuri de circulatie, la distante astfel apreciate incat sa fie usor vizibile de la un semn la altul, perpendiculare pe directii de mers si la inaltimea de 1,5-2 m fata de sol;

g) in golurile alpine si in poienile foarte mari semnele de marcaj se vor face pe stalpi confectionati din tevi metalice; stalpii vor fi vopsiti mai intai cu grund de protectie, apoi cu vopsea de culoare alba si neagra, in dungi alternative de 30 cm latime, vor fi prevazuti la partea inferioara cu gheare pentru fixarea in fundatii de ciment si apoi, in pamant si la partea superioara, cu o paleta pentru semnele de marcaj;

h) pentru protectia arborilor semnele de marcaj se vor aplica direct pe copaci, prin vopsire, fiind interzisa fixarea in cuie a altor indicatoare;

i) in zonele stancoase, greu accesibile, semnele de marcaj se vor aplica pe palete metalice scurte sau pe lespezi plate din piatra, implantate in gramezi de pietre, cimentate, cu o inaltime de 0,4-0,6 m;

j) in zonele in care traseul turistic montan este bine trasat si nu are ramificatii nu se va face exces de semne, dar se vor marca in mod deosebit intrarile in padure (din drumuri, poieni, goluri alpine, vai) prin unul sau mai multe semne usor vizibile;

k) pe un traseu comun, marcat cu semne diferite, vor fi aplicate toate semnele, in grup, unul sub altul, si nu alternativ, la distante mari unul de altul; in zonele stancoase semnele de marcaj se vor grupa orizontal;

l) in punctele de inflexiune a directiei de mers a potecii se vor aplica sageti bicolore (culoarea alba + culoarea marcajului), care vor indica unghiul directional; sageata va avea o lungime de 40-50 cm, o latime totala de 8-10 cm si unghiul directional de 15 grade, 30 grade, 45 grade, 60 grade, 75 grade, 90 grade, 105 grade si de 120 grade;

m) in zone deosebit de circulate si expuse fenomenului de ceata marcajul care va indica apropierea refugiului alpin sau a cabanei va fi dublat de un sistem de atentionare acustic sau vizual, actionat electric sau mecanic; in cazul cabanelor functionarea acestui sistem va fi in responsabilitatea cabanierului;

n) la executarea tuturor marcajelor se vor folosi vopsele reflectorizante si rezistente la ger, caldura, soare, umezeala si agentii poluanti corosivi;

o) se va evita marcarea drumurilor publice si a drumurilor forestiere altfel decat prin tablite indicatoare, la capetele acestora; in cazul in care un traseu turistic montan se interfereaza cu un drum public, traseul va fi marcat astfel incat sa fie bine relevate intrarile si iesirile din drumul public.

 

ANEXA Nr. 4

INDICATOARELE de trasee turistice montane si standardizarea acestora

 Indicatoarele de trasee turistice montane sunt:

a) indicatoarele de directie sunt: indicatoare de directie simple, care au o lungime de 68 cm si o latime de 28 cm, si indicatoare de directie duble, care au o lungime de 78 cm si o latime de 28 cm;

b) indicatoarele de traseu sunt cu dimensiuni variabile (32 cm/45 cm, 40 cm/56 cm, 50 cm/70 cm si 63 cm/87 cm), in functie de volumul de informatii pe care il contin, si sunt amplasate pe verticala sau pe orizontala, pe un picior sau pe doua picioare;

c) indicatoarele de documentare sunt cele care vor contine informatii despre traseele turistice montane marcate si principalele puncte de interes turistic din zona pe care o prezinta.

Pe indicatoarele de la intrarile si iesirile de pe traseu vor fi trecute si dificultatile drumetiei astfel:

o pericol de avalansa;

o cornisa pe traseu;

o dificultati alpine (pasaje, saritori);

o conditii meteo care pot influenta substantial parcursul;

o orientare dificila;

o panta mare si alunecoasa;

d) tablele toponimice sunt indicatoare pentru lacuri, rauri, monumente ale naturii, varfuri de munte, sei importante, pentru alte obiective culturale si de interes turistic. Tablele toponimice vor fi realizate din placi fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibre de sticla, rezistente la intemperii, de dimensiunile 32 cm/45 cm, in culori diferite pentru fiecare element prezentat, astfel:

- tablele toponimice inscriptionate cu litere de culoare alba pe fond de culoare albastra sunt pentru lacuri si rauri;

- tablele toponimice inscriptionate cu litere de culoare neagra pe fond de culoare galbena sunt pentru monumente ale naturii;

- tablele toponimice inscriptionate cu litere de culoare neagra pe fond de culoare alba sunt pentru alte obiective de interes turistic.

Pentru standardizarea indicatoarelor de trasee turistice montane realizarea si implantarea lor se vor face cu respectarea urmatoarelor conditii:

- stalpii de marcaj pentru indicatoare vor avea dimensiunile de 2,20 m - 2,40 m inaltime si de 0,10 m - 0,12 m grosime; stalpii se vor ingropa in fundatii solide, la o adancime de 0,50 m - 0,70 m;

- paletele cu semnul de marcaj se vor orienta perpendicular pe directia de mers, iar sagetile, pe directia axului traseului;

- sagetile indicatoare de directie vor mentiona obligatoriu obiectivul cel mai apropiat, timpul de mers pana la acesta si semnul de marcaj;

- tablele indicatoare, care se vor instala in punctele de convergenta (raspantie) a mai multe trasee turistice montane, vor cuprinde obligatoriu urmatoarele informatii inscriptionate unele sub altele: semnele de marcaj, directiile de mers si timpul, unele indicatii speciale (Drum periculos; Atentie, cad pietre.)

Locurile de incepere a traseelor turistice montane, precum si intersectiile traseelor marcate vor avea amplasate obligatoriu, in ambele sensuri, indicatoare confectionate din placi fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibra de sticla.

 

Orientarea fara busola

 

 
1. Pozitia Stelei Polare indica nordul;
2. La ora 12.00 Soarele indica sudul (rasare de la est, apune la vest);
3. Când Luna este în crestere la ora 18.00 arata sudul, iar la ora 24.00 indica vestul;
4. Muschiul de pe coaja copacilor izolati este spre nord.
5. Altarul bisericilor este catre est;
6. Coaja copacilor este mai groasa în partea de nord;
7. Inelele de crestere ale copacilor sunt mai apropiate între ele în partea nordica;
8. Furnicile îsi fac musuroaiele în partea de sud a obiectelor mai mari;
9. Intrarile în cuibul pasarilor sunt directionate catre sud.

 

 

 

Recomandari pentru mersul pe munte

 

      - alegeti traseele în functie de experienta si pregatirea voastra;
- nu plecati în drumetie daca sunteti obosit sau nu aveti avizul medicului în caz ca suferiti de anumite boli sau sunteti în convalescenta;
- documentati-va asupra itinerarului pe care vreti sa-l parcurgeti;
- informati-va la cabanieri, padurari, ciobani, de starea traseului (poteci, podete, marcaje), a refugiilor si a punctelor salvamont;
- informati-va de prognoza meteo pentru urmatoarele 24 de ore, evitati deplasarea pe timp nefavorabil;
- calculati timpul necesar parcurgerii traseului functie de pregatirea voastra;
- informati cabanierul asupra itinerarului pe care urmeaza sa-l parcurgeti;
- folositi îmbracaminte si echipament adecvat anotimpului;
- luati cu voi o busola si o harta;
- luati o trusa medicala minima;
- nu porniti singuri la drum, ci în grup de cel putin trei persoane din care una sa cunoasca zona;
- urmariti poteca, nu parasiti marcajele;
- pasul turistului încercat este regular si rar, mersul grabit duce la epuizarea prematura a fortelor;
- nu încarcati rucsacul peste limite rezonabile;
- nu consumati bauturi alcoolice înainte si în timpul excursiei; acestea slabesc organismul, diminueaza capacitatea de efort si iarna favorizeaza înghetul;
- nu fumati în timpul excursiei;
- acordati toata atentia alimentatiei pe munte, în special iarna: se recomanda substantele grase si zaharoase, citronadele, bauturile calde si bine îndulcite;
- în caz de furtuna sau de ploaie cu descarcari electrice parasiti culmea; nu va adapostiti lânga copaci izolati, înalti sau lânga stânci; nu alergati;  

     - în caz de ceata, ploaie puternica, viscol cautati urgent un adapost; cei care pleaca în cercetare nu o faceti la o departare mai mare de distanta la care se aude glasul omenesc sau se vede lumina lanternei; în nici un caz nu lasati în urma pe cei obositi;
- evitati strigatele si orice alte zgomote în locurile unde se pot produce avalanse; la traversarea pantelor prielnice avalanselor trecerea se face la o distanta de câtiva metri unul de altul si se calca exact în urma lasata de capul coloanei, înaintându-se în sir indian;
- nu faceti focul în padure, nu aruncati chibrituri sau tigari aprinse;
- ocrotiti flora, fauna, pesterile, monumentele naturii, apele;
- nu poluati natura;
- la plecarea dintr-un loc de popas lasati curat în urma voastra;
- respectati normele de comportare în cabana la cabana respectati timpul necesar de odihna;
- urmati cu strictete sfaturile si indicatiile salvamontistilor;
- raspundeti la solicitarile cabanierilor, a altor grupuri de turisti sau a echipelor salvamont pentru a da ajutor unor oameni aflati în primejdie.
- "moartea pe munte nu este un act eroic, demn de admiratie, ci o consecinta a unei neglijente".

 

 

 

Semne de inrautatire a timpului

 

 1. Aparitia în jurul Soarelui sau a Lunii a unui “balon” sau a unei coroane;

 2. Transparenta mai mare a atmosferei;

 3. Acoperirea vârfurilor si piscurilor izolate cu nori densi ce se deplaseaza cu viteza pe verticala;

 4. Sclipirea puternica a stelelor spre dimineata si aparitia unor nori sub forma de fulgi;

 5. Deplasarea si miscarea vântului noaptea dinspre vai spre inaltimi, iar ziua invers;

 6. Soarele rasare în ceata;

 7. Rândunicile si lastunii zboara razant cu solul;

 8. Agresivitatea deosebita a taunilor, mustelor si albinelor.

 

 

 

Semne de imbunatatire a timpului:

 

 1. Formarea unui strat subtire de ceata deasupra crestelor si a vârfurilor;

 2. Aparitia cetei seara pe vai;

 3. Lipsa vântului, existenta cerului senin, racirea timpului noaptea, coborârea temperaturii si aparitia fenomenului de roua vara;

 4. Culoarea purpurie a norilor înaintea apusului soarelui;

 5. Disparitia norilor înaintea apusului soarelui;

 6. Parasirea furnicarului de catre furnici;

 7. Planarea vulturilor la mari înaltimi.

 

 

 

 Spalatul corzilor

 

            Problema corzilor murdare este foarte veche. Eu sunt speolog si utilizez mai mult corzi statice, dar si dinamice. Experienta in domeniul intretinerii profesionale a corzilor am obtinut si in Franta, fiind cadru (initiator) al Scolii Franceze de Speologie.

            Efectul murdariei asupra corzilor este scaderea pana la jumatate a elasticitatii, ingrosarea si scurtarea cu pana la 10%. In test, corzile murdare de 5 - 10 ani s-au rupt la primul soc factor 1 (c. statice), spre deosebire de corzile intretinute de aceeasi varsta care au rezistat chiar mai multe socuri.

            De ce? Explicatia este simpla. Coarda murdara de nisip (noroi, argila, etc..) are pe suprafata particule mici de roca. La trecerea coboratorului, frecarea cu o carabiniera, etc... aceste particule sunt introduse cu forta in miezul corzii. Aici, la fiecare indoire sau soc al corzii, ele vor actiona ca niste mici cutite sectionand fibrele corzii la nivel microscopic. Odata ajunse in miez, este practic imposibil sa mai fie scoase afara, deci isi vor continua permanent in timp actiunea devastatoare. Singurul mijloc de a preveni acest fenomen este inlaturarea a cat mai multe particule cat sunt inca pe manta. Astfel, coarda murdara trebuie sa sufere un proces de SPALARE.

            Dar cum? Cel mai simplu mod este ca, dupa o tura de lucru, coarda sa fie lasata intr-un parau curat de munte desfacuta, cu un capat legat de un copac, caz in care spalarea se va efectua singura in cateva ore. Daca acest lucru nu este posibil din cauza timpului sau a absentei raului, coarda poate fi spalata fie cu o perie speciala (cca 200.000 lei, nu e mult pentru un club) sau cu doua perii normale intre care este stransa coarda.   Cel mai bun mod de spalare, recomandat macar o data pe sezon, este intr-o masina de spalat (mai veche, pentru evitarea certurilor cu mama - nevasta). Coarda se introduce vrac pentru a evita incalcirea. Spalarea trebuie facuta la temperatura joasa. Pentru un efect mai bun, e recomandata utilizarea unui detergent special de corzi. Orice alt detergent este interzis fara acordul producatorului corzii.

!ATENTIE! Este absolut interzisa spalarea cu jet sub presiune (gen spalatorie auto). Un jet sub presiune faciliteaza patrunderea particulelor de roca in mijlocul miezului, cu efect dezastruos in timp. Pentru uscare, restrictia e ca trebuie facuta la umbra. Daca locul e si ventilat, cu atat se va usca mai repede.

Pentru pastrare, coarda trebuie ferita de soare. Efectul de decolorare nu duce la o slabire a corzii, in schimb razele ultraviolete actioneaza chimic ca si o lama pe lantul de molecule ale fibrelor corzii, putand sa o faca inutilizabila chiar in cateva luni. Ar fi recomandat un ambalaj etans dar numai dupa uscare.

!ATENTIE! Aerul poluat si acid din orase injumatateste durata de viata a unei corzi fata de aerul de munte. Alte substante cu efect dezastruos sunt: acidul (de baterie de ex.), uleiuri, benzina, motorina etc.. (atentie in portbagaj!). La contactul corzi cu o substanta chimica, trebuie trimis un e-mail fabricantului in care se specifica tipul substantei, coarda putand fi folosita numai dupa un acord pozitiv din partea firmei. Alti factori ce slabesc rezistenta corzii: nodurile (~50%), apa (~10%, numai la primul contact-inclusiv sub forma de vapori, pe baza chimica). Inghetul mareste rezistenta corzii, dar scade elasticitatea. In fine, corzile dinamice, datorita tratamentului termic la care sunt supuse pentru obtinerea elasticitatii, precum si datorita materialului mai moale, au o structura mult mai poroasa decat cele statice. Astfel, O COARDA DINAMICA ESTE AFECTATA MULT MAI MULT DE ACESTE FENOMENE DECAT O COARDA STATICA , cea din urma fiind proiectata pentru a functiona in mediu murdar si argilos.

             In concluzie, fiecare poate face ce vrea, eu optez insa pentru a-mi spala corzile de cate ori se murdaresc. Nu spun ca o coarda murdara nu ofera destula siguranta, dar va trebui scoasa din uz mult mai repede decat una intretinuta. Asadar, pentru cine isi permite cate o coarda pe an, nu e nevoie sa spele nimic, siguranta fiind maxima. In schimb, cine doreste ca sa se catere cu Top Gun-ul nou cumparat si peste trei-patru ani, ar trebui sa se mai gandeasca la subiectul acesta...

             In principiu, coarda se poate spala foarte sigur cu un detergent special de corzi. Trebuie intrebata firma daca e vorba de un detergent care nu e special conceput in scopul acesta. Astfel, singurul detergent de corzi pe care eu l-am vazut comercializat in Romania (poate mai exista si altele) este cel Beal, care poate se gaseste pe la magazine, dar sigur il au cei de la Spelemat din Oradea (ei sunt reprezentanti oficiali Beal). Tot la ei sunt si perii. 

             P.S. Cine nu e sigur de rezistenta unei corzi, nu are decat sa ia un fier de 80 kg si sa-l arunce intr-un metru taiat din coarda sub factor 1 pt. corzile statice sau 2 pt. cele dinamice. Daca rezista la o cadere, coarda e buna, deoarece corpul uman e mult mai amortizor decat bucata de fier. Atentie, mai multe teste succesive pot duce la ruperea corzii (ca si in testele CE) deoarece coarda nu are timp sa se destinda intre caderi atingandu-si limita de elasticitate.

TIPURI DE CORZI

Corzile pot fi impartite, elementar in Dinamice (care se intind) si Statice (care nu se intind). Pentru catarare sportiva se utilizeaza in special corzi dinamice deoarece caderea intr-o coarda statica poate cauza rani importante datorita lipsei elongatiei si balansului. Lucrul mecanic produs in cadere este absorbit de coarda sau de alpinist. Daca coarda este dinamica, absoarbe un lucru mecanic mai mare iar alpinistul unul mai mic. Pentru o coarda statica, coarda absoarbe un lucru mecanic mai mic iar alpinistul un lucru mecanic mai mare.

O coarda Single este acea coarda testata ca fiind sigura pentru a fi utilizata singura. In mod curent, diametrul acesteia variaza intre 9.1 si 11mm.

O coarda Half (sau Doubla) este destinata a fi utilizata in pereche, fiecare coarda fiind folosita alternativ pentru protectie. Diametrul lor este de 8.1-9 mm.

Corzile Twin sau Gemene sunt destinate a fi folosite impreuna in orice punct.

Corzile Tip A sunt folosite in salvari, lucru si siguranta, pentru lucru la inaltime. Este folosita pentru urcare, in combinatie cu alte echipamente specializate sau pentru lucru in suspendare. Corzile tip B au diametru si o siguranta in exploatare mai mici decit cele tip A, necesitind precautii suplimentare

Tratamente pentru corzi: Pe linga considerentele de mai sus, corzile pot fi Standard (Clasice) si Dry-Treated (SuperDry). Coarda Dry-Treated este potrivita pentru ascensiunile de iarna sau alpine. Un tratament special previne imbibarea corzii cu apa. Un astfel de tratament de calitate presupune tratarea fibrelor atit inainte cit si dupa impletirea in coarda. Siguranta:

In general, nu exista coarda absolut sigura !

Insa, cu cit coarda este mai groasa se poate considera mai sigura si cu sanse mai mici de a se taia in obiecte ascutite (stinci etc). Teoretic, un alpinist poate folosi o coarda de 8mm pentru catarare dar exista sanse foarte mari ca aceasta sa se taie in diverse margini ascutite sau stinci. Uneori, acest risc este mic si corzi de circa 9mm sau mai putin sunt recomandate pentru ture de schi, traversari de ghetar si rute alpine usoare. Nu insa pentru catarare pe stinca !

Pentru siguranta se foloseste tehnica Coarda Dubla care presupune folosirea a doua corzi. Avantajele tehnicii sunt multiple dar dpdv al sigurantei, sunt sanse mai mici ca ambele corzi sa se taie in acelasi timp.

Alti parametrii:

• lungimea standard: 50 m, pentru trasee clasice. Pentru trasee mai lungi este posibila o lungime de 60-70m
• factorul de cadere: 2. Factorul de cadere este raportul dintre inaltimea de la care se cade si lungimea corzii care suporta caderea.
• numar de caderi: numarul de caderi la care coarda supravietuieste, intr-un test standard UIAA, cu 80kg/coarda simpla si 50kg/coarda dubla sau geamana. Multi alpinisti renunta la a mai folosi o coarda dupa o cadere in ea. Multi alpinisti renunta sa se mai catere dupa o cadere in coarda !
• forta de impact, masurata in kN, forta transmisa cataratorului, corzii sau altor elemente componente. Trebuie sa fie cit mai mica. Este redusa datorita frecarii dar creste pe masura ce coarda este utilizata sau dupa caderi. Acesta este unul dintre factorii majori care produc dezafectarea corzilor.